Era dimineata, m-am trezit cand am auzit alarma de la ceas.Era un tiuit enervant, care m-a facut sa arunc ceasul. Am primit cadou un ceas in forma de minge de fotbal. Este din plus si daca il arunc de perete se opreste. Asta fac in fiecare dimineata, mai ales cand sunt in mijlocul unui vis frumos. Nici macar nu stiu de ce imi pun ceasul sa sune, oricum nu am nimic de facut. M-am obisnuit ca in fiecare dimineata sa sa ma trezesc la 7 si 37 de minute. Asta imi aduce aminte ca sunt viu si ca viata este scurta. Si eu sunt mai scurt daca pot sa spun asa. Dupa 5 ani cosmarurile au inceput sa ma lase, am inceput sa visez si altceva in afara de un avion in flacari si miros de carne fripta. De vreo luna am un vis ciudat.Visez ca alerg pe un camp verde. Sunt descult si simt iarba rece si umeda sub talpi. Simt ca alerg la nesfarsit, ma simt liber si fericit. Nu stiu incotro ma duc deoarece nu este nimic in jurul meu, doar un camp nesfarsit si verde. Cerul este atat de senin, un albastru pur fara nici o urma de nori. E ciudat, stiu ca este lumina insa nu vad niciun soare pe cer. Un vant usor si putin rece adie, facand campul sa se miste in stanga si in dreapta. La un moment dat simt cum ceva ma inteapa in talpa. Ma opresc si ma uit la picior.Atunci vad ca am o scobitoare infipta in picior. Apoi ma trezesc brusc. Nu sunt nici transpirat nici speriat, pur si simplu ma trezesc si nu mai pot sa adorm la loc.
Se spune ca omul are cea mai gustoasa carne, ca este dulce, insa eu sincer nu as putea sa manac asa ceva. Doar cand ma gandesc la mirosul acela de carne arsa. De atunci nu mai pot sa manac carne. Dupa ce am iesti din spital, de la reanimare am devenit vegetarian. Acum frigiderul meu este plin de legume. Fructe si legume asta este tot ce mananc. In mare parte le manac crude.Nu am nici macar aragaz, imi este frica de tot ce inseamana foc sau caldura. Nu beau ceai fierbinte si m-am obisnuit sa fac dus doar cu apa rece. Nu conteaza daca este iarna sau vara.
Am fost privid ca o minune, cum poate cineva sa supravietuiasca unui accident aviatic de asemenea amploare. Un Boeing 737, ce s-a prabusit in centrul orasului, Sute de victime, un adevarat iad. Nu au reusit sa gasesca nici macar cutiile negre ale avionului. S-au gasit doar ramasite din ele. La impact cutiile au fost proiectate intr-o balta de kerosen si timp de cateva ore au fost sub foc deschis. Se spune ca ar fi trebuit sa reziste insa la asemenea temperatura totul se transforma in lichid. Nici eu nu stiu cum am scapt. Stiu ca mi se facuse rau de la supa servita in avion. Trebuia sa fie o supa de pui insa mi-au incurcat comanda si mi-au dat o supa de creveti. Dup ace am mancat-o am simtit imediat nevoia sa merg la baie. Doar am terminat de tras apa, nici macar nu imi inchisesm slitul cand avionul s-a intors brusc si eu am fost lipt de tavan. Simtem cum coboram cu viteza mare si nu puteam sa ma misc. Eram pur si simplu lipit. In jur auzeam tipete si auzeam vuietul aerului, ca si cum ar fi fost o gaura in avion. Cand avionul a incept sa se roteasca, am ametit. Mai mult nu mai stiu. Stiu ca m-am trezit speriat, eram plin de sange. In jurul meu mult fum, si o caldura incredibil. Am lovit cu mana usa baii din avion. Ma simteam ca intr-o conserva, Metalul era fierbinte. Am vazut ca pe corpul meu erau multe arsuri si m-am speriat. In gand am inceput sa rad: Ma imaginam ca sunt o bucata de carne fripta pe o farfurie…Mai mult nu mai stiu.Am lesinat de durere.
M-am trezit intr-un pat de spital.Doar am deschis ochii si in jurul meu o ploaie de blituri si sunete ciudate. Toti apalaudau. Un doctor a venit in graba si i-a dat pe toti afara. Eu am simtit cum inima mea o ia razna, apoi o intepatura mica si apoi negru in fata ochilor. Cand am deschis ochii era doar un doctor in fata mea. M-a intrebat cum ma simt, mi-a spus ca avusesem o criza si de aceea a trebuit sa ma sedeze. Mi-a povestit tot ce s-a intamplat. A zis ca sunt foarte norocs ca sunt in viata. In toata cariera lui nu a vazut asa ceva. Mi-a spus ca o sa mai stau cateva saptamani in spital si ca trebuie sa incep imediat recuperarea. Am intrebat ce fel de recuperare si atunci mi-a spus ca trebuie sa invat sa ma descurc fara picioare, deoarece au fost amputate. Erau atat de arse incat nu s-a mai putut face nimic. Si atunci mi-am adus aminte ca aratam ca o friptura. Am inceput sa rad in hohote, insa mi s-a facut rau si am vomitat. Pe pat am vazut o urma mica de crevete…
